Informatii despre Bolile Melcilor si Daunatori

Reguli de igiena in fermele de melci:

Igiena este absolut necesara prevenirii imbolnavirii melcilor.

Pentru acesta faceti periodic curat in ferma, aruncati resturile de mancare, curatati recipientele pentru mancare si cele pentru apa, schimbati apa de baut zilnic.

 

Pradatorii si daunatorii melcilor de ferma:

• sobolanii,
• soarecii,
• pasarile,
• nevastuicile,
• broastele,
• vulpea,
• aricii,
• soparlele de talie mare,
• unele specii de fluturi,
• gandaci,
• greieri,
• miriapode,
• precum si diverse ciuperci, paraziti, bacterii.

 

Exista de asemenea si unele specii de melci cu tendinte canibalice care va pot ataca melcii.

 

Densitatea corecta a melcilor in ferme:

Densitatea populatiei de melci poate afecta productia scontata.

Tarcurile melcilor trebuie sa adaposteasca 6-8 melci pe metru patrat sau 4 melci mari la Helix pomatias ( sau 1 kg pe metru patrat) care va compensa cu marimea melcului.

Cel mai bun rezultat pentru in cresterea stiintifica este de 8 melci pe metru patrat.

Pentru Helix pomatia, pentru a nu-i afecta cresterea, se recomanda 2-4 melci pe metru patrat.

Melcii isi opresc procesul de crestere cand sunt prea ingramaditi sau cand grasimea este intr-o cantitate ridicata. Aceasta grasime poate de asemenea opri chiar si reproducerea.

Pe de alta parte, melcii in grupuri de cate 100 se pare ca au o crestere mai rapida fata de un grup mai mic.

Probabil ca isi gasesc mai repede perechea.

Melcii intr-o aglomerare cresc mai incet chiar daca mancarea este abundenta, avand si un nivel ridicat de mortalitate.

Melcii care ajung la maturitate in fermele cu densitate prea mare raman mici, depun prea putine oua, iar rata de clocire este mica.

Acesti adulti slab dezvoltati se vand mai ieftin iar ferma suprapopulata incepe sa-si diminueze incetul cu incetul profitul.

Aceasta slaba dezvoltare a melcilor este un factor comun in ferme.

Pentru Helix aspersa se recomanda sa nu se depaseasca un kilogram la metru patrat.

 

Principalele boli la melcii de ferma sunt :

Melcii se apără împotriva bacteriilor cu ajutorul mucusului care le acoperă tegumentul, mucus caracterizat printr-o acţiune antibacteriană similară cu cea a streptomicinei.

Totuşi bacterii precum Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, etc. pot cauza melcilor infecţii intestinale care se pot propaga rapid în cazul în care densitatea melcilor este prea mare sau atunci când nu sunt respectate regulile elementare de igienă a fermei.

 

Pagube importante produc în efectivele de melci insecte (gândaci) cu aripi chitinoase rigide (elitre) care aparţin familiei Carabidae (gândaci carnivori).

Carabid Familia Carabidae (gândacii de pământ) cuprinde peste 20.000 de specii, fiind una din cele mai mari şi cunoscute familii de coleoptere.

Reprezentanţii ei sunt, de obicei, nocturni şi de culoare închisă (negru sau brun-închis); există însă şi unele specii care au culoarea cobaltului, reflexe aurii, arămii, roşcate sau sunt chiar vii colorate (unele specii diurne).

Au dimensiuni mici spre mijlocii, ochii mari, antenele filiforme, sunt sperioşi, rapizi şi se adăpostesc în pământ.

Larvele lor (carabideiformele) sunt alungite, de culoare neagră sau brun închis, cu cap mare şi şase picioare, şi sunt rar văzute la suprafaţă.

Atât adulţii, cât şi larvele sunt în majoritate prădători rapace, care se hrănesc cu alte nevetebrate.

 

Deasemenea şi adulţii din familiile Stafilinide, Cantaride, Silphidae, Phoride şi Drilide includ în meniul lor într-o măsura mai mare sau mai mică melcii şi pot deveni extrem de periculoşi, dacă numărul lor scapa de control.

 

Din râdul acestora o atenţie deosebită trebuie acordată stafilinidului Ocypus olens, unul din cei mai rapaci prădători ai melcilor. El are corpul monocrom, negru, mat, cu punctuaţie deasă, lung de 20-30 mm.

Elitrele sunt foarte scurte şi acoperă doar primele doua tergite ale abdomenului.

Capul este masiv, punctat des şi fin, pronotul cu punctuaţie fină şi deasă, aripile dezvoltate, iar antenele şi picioarele au culoare neagră.

 

Furnicile au potenţial distructiv mai ales asupra ouălor şi puietului, întrucât melcii adulţi se pot apăra eficient împotriva lor prin secretarea unei cantităţi mari de mucus.

Deasemenea larvele Elateridelor şi ale Silfidelor atacă indeosebi puietul de melc.