Cresterea Melcilor in Ferme

Cresterea melcilor este o activitate deosebit de rentabila atunci cand se executa in anumite conditii.

Modalitatile sunt diferite, avand posibilitatea de a o alege pe aceea ce se potriveste cel mai bine posibilitatilor de care dispuneti. Astfel se va decide asupra tipului de ferma care se doreste si asupra speciei de melci care va fi crescuta.

Trebuie mentionat ca exista posibilitatea obtinerii unor castiguri importante si din culesul speciilor autohtone de melci care traiesc liber in natura.

In prezent culegerea melcilor este interzisa in toata Uniunea Europeana.

 

Alegerea tipului de ferma de melci :

Melcii pot fi crescuti intr-o ferma in aer liber sau in ferme acoperite.

 

Dar de unde procuram melcii ?

Pe langa cresterea melcilor propriu-zisa, ei pot fi luati de asemenea din liziere de padure, din livezi, de pe pasuni.

Ingrijitorii acestora ii pot culege pentru voi in schimbul unei anumite taxe.

In livezi se pun benzi de cupru in jurul trunchiului, pentru ca atunci cand melcul se va tari pe el in cautarea hranei se va impiedica de aceasta banda unde vor ramane cateva zile in copac, fiind astfel foarte usor de cules.

Melcii luati dintr-un mediu salbatic pentru a forma o ferma au o rata de mortalitate mare avand in vedere ca ei trebuie sa se acomodeze cu conditiile noi de existenta.

Acesti melci pot sa fi consumat substante otravitoare, chimicale sau plante otravitoare, de aceea nu trebuie imediat folositi.

Puneti-i intai intr-un tarc si hraniti-i cel putin 3 zile pentru ca melcii sa fie purificati de orice toxina.

Daca sunt bine dupa 3-4 zile, ar trebui sa fie niste melci sanatosi. Dupa aceasta, luati-le mancarea pentru cel putin 1-2 zile. Lasati-le doar apa proaspata.

In aceeasi colonie de melci si in aceleasi conditii, unii melci vor creste mai repede decat ceilalti, iar altora le va trebui de 2 ori timpul pana sa ajunga la maturitate.

Acest fapt ajuta speciile sa supravietuiasca conditiilor vitrege din salbaticie.

 

Un fermier va trebui sa selecteze cu atentie si sa opreasca doar melcii mari si cu o crestere rapida.

Melcii mici vor trebui vanduti sau consumati.

Selectand doar melcii mari, marimea melcilor din colonie va creste semnificativ in doar cateva generatii.

Majoritatea diferentelor de crestere se datoreaza factorilor de mediu, inclusiv densitatea lor.

Oricum, chiar daca aceste diferente pot fi genetice, poti creste la fel de bine melci mari si cu o crestere rapida decat unii mici.

 

Mai multi factori pot influenta cresterea melcilor si anume:

 

1. Densitatea populatiei de melci, ;

2. Stresul (melcii sun foarte sensibili la zgomot, lumina, vibratii, conditii mizere, hranire neregulata, atingerea lor) ;

3. Mancarea pe care o oferiti ;

4.Temperatura si umezeala mediului ambiant;

5. Nu in ultimul rand: tehnologia utilizata de dvs. pentru cresterea melcilor.

 

Helix aspersa are nevoie de cel putin 3-4 % calciu in sol sau alte surse de calciu pentru o crestere buna, insa majoritatea melcilor au nevoie de mai mult calciu decat Helix aspersa.

Scaderea de calciu va micsora rata cresterii si va cauza subtierea cochiliei.

Calciul poate fi pus intr-un vas pentru mancare sau poate fi imprastiat pe jos astfel incat melcii sa poata manca cand vor.

Hrana este singura lor sursa de calciu. In lipsa ei melcii pot ataca zidurile, pot manca zugraveala sau noroi in cautarea calciului.

La melcii tineri marimea cochiliei nou formata depinde de marimea oului avand in vedere ca ea se dezvolta din membrana de la suprafata.

Odata cu cresterea melcului se dezvolta si cochilia. Cochilia va dezvolta o buza de intarire la deschiderea ei, aparitia acesteia aratand ca melcul este matur, iar cochilia nu va mai creste.

Cresterea melcilor este limitata de marimea cochiliei lor, atata timp cat greutatea corpului unui melc variaza chiar si in conditii de umiditate 100%.

Rata cresterii variaza considerabil la fiecare populatie in parte.

 

Marimea adultului e legata de rata cresterii, de asemenea variaza si ea, desi cei care cresc repede sunt si cei mai mari.

Ouale de la melcii mari sunt mai sanatoase si tind sa creasca mai mult.

Mediul uscat duce la inhibarea melcilor sau chiar la oprirea cresterii lor.

Cand atmosfera devine prea calda si uscata melcii devin inactivi, se inchid in cochilii si dormiteaza pana cand vremea devine din nou umeda si mai racoroasa.

Unii melci dormiteaza in grup, in copaci, pe pereti etc., se "sigileaza" la suprafata inchizandu-si si deschizatura spre mediul exterior.

 

Alimentatia melcilor in ferme

Melcul este un animal vegetarian polifag, iar această posibilitate a sa de a se adapta la diferite regimuri alimentare este o consecinţă directă a vitezei sale reduse de deplasare comparativ cu alte animale care deplasându-se mai rapid îşi pot permite să aleagă din vegetaţie doar speciile de plante preferate.

 

Pentru a înţelege mai bine particularităţile nutriţiei melcilor trebuie menţionat de la bun început unele aspecte.

Aparatul digestiv al gasteropodelor este foarte simplu, fiind alcătuit din două tipuri de celule: celule ciliate şi celule cu microvili, astfel încât randamentul de transformare al furajului în carne este redus faţă de mamifere: pentru a avea un spor de greutate de 100 g melcul trebuie să consume un kilogram de furaje.

Trebuie menţionat că sezonul lor de hrănire este cuprins în intervalul Aprilie-Octombrie (sau poate varia în funcţie de conditiile climatice locale), cu o perioadă de odihnă în timpul verii pe parcursul diapauzei.

 

În cadrul creşterii dirijate a melcilor prin stropirea vegetaţiei se urmăreşte înlăturarea acestei perioade de inactivitate din ciclul de viaţă al melcului astfel încât melcul să ajungă la dimensiunea standard de valorificare cât mai repede cu putinţă.

 

Activitatea de hrănire depinde de vreme, şi nu este obligatoriu ca melcii să se hrănească în fiecare zi. Stropirea de seară pe vreme uscată încurajează; hrănirea, întrucât umiditatea facilitează deplasarea melcilor.

Cu cât dimensiunile animalului sunt mai mari, cu atât va fi mai ridicată cantitatea de hrană de care melcul are nevoie.

În consecinţă, în majoritatea crescătoriilor pentru carne, animalele crescute sunt sacrificate înainte de a ajunge la mărimea lor maximă.

 

Acest lucru nu este posibil în cazul mai multor specii de melci, întrucât primul criteriu avut în vedere în momentul vânzării este prezenţa bureletului paleal şi nu dimensiunea melcului.

În creşterea melcilor trebuie acordată o atenţie deosebită alimentaţiei adecvate care să permită atingerea dimensiunilor optime pentru livrare şi a maturităţii sexuale, pentru a se reproduce.

 

Tehnologia creşterii melcilor în ciclu biologic complet în aer liber presupune creşterea acestora pe straturi cu vegetaţie astfel încât este necesară o cunoştere prealabilă a preferinţelor alimentare ale melcilor.

Când este liber în natură melcul consumă cu precădere plantele proaspete, cu suprafaţă foliară mare şi conţinut ridicat de apă.

 

Plantele la care melcul apelează în ultimul caz sunt gramineele, întrucât în structura acestor plante siliciul se găseşte în cantitate mai mare decât calciul; în plus frunzele gramineelor sunt greu de mestecat iar prin forma lor îngustă îngreunează accesul melcilor la ele.

Numai în lipsa absolută a plantelor preferate şi după o îndelungată abstinenţă melcul va consuma plantele tari, coriacee şi filiforme.

 

Plantele cu care se hrăneşte melcul în natură prezintă o compoziţie chimică bogată în săruri minerale (în special carbonaţi, nitraţi, cloruri şi fosfaţi) folosite pentru formarea cochiliei, a operculului şi pentru alte necesităţi fiziologice.