Cresterea Melcilor

Helicicultura este procesul tehnologic privind cresterea melcilor.

Cresterea melcilor pe o scara larga necesita o investitie considerabila de timp, echipament si resurse.

 

In perspectiva, cresterea melcilor in Romania ar trebui sa ia in considerare acesti factori, mai ales daca scopul principal este sa furnizeze cantitati mari de melci pentru afacerile comerciale.

 

Oricine doreste sa se ocupe de cresterea melcilor trebuie sa experimenteze mai multe metode pana va gasi ce anume functioneza mai bine in situatia sa ( de la caz la caz ).

 

 

Cochilii de melci au fost gasite chiar si in excavatiunile arheologice si acesta este un indiciu cum ca melcii au fost consumati inca din timpurile preistorice.

In Roma antica cresterea melcilor se rezuma doar la niste gradini populate in mod sistematic cu melci culesi din livezi.

 

Cartea "Virginia Farmer" descrie tinerea melcilor intr-un mediu friguros si umed, aducandu-se roua daca este necesar.

Melcii erau tinuti intr-o insula inconjurata de apa, aceasta prevenind scaparea lor.

 

Alimentatia melcilor era suplimentata cu vegetatie si ingrasaminte din faina de grau.

Plinius a descris gradina de melci a lui Fluvius Hirpinius, existenta acum 2000 de ani, ca avand sectiuni separate pentru diferite specii de melci.

Hirpinius isi hranea melcii cu vin si mancare (teorie nefondata), dar trebuie notat faptul ca s-a observat inca din vechime ca melcii puteau fi omorati daca o farfurie adanca era umpluta cu bere statuta.

Romanii au aplicat in cresterea melcilor meticulozitatea care ii caracteriza si au selectat cele mai bune specii pentru reproductie.

Ulterior, dupa aparitia crestinismului, melcii se consumau in timpul postului de Paste.

Conform unor surse, Franta importa melci maro de gradina din California in anii 1850, fiind considerati drept escargot, adica o delicatesa.

Alte surse afirma ca imigrantii italieni au fost primii care au avut inclinatie pentru cresterea melcilor in SUA si adus melci de crescatorie peste ocean.

 

Importul SUA de melci a fost de mai bine de 4,5 milioane USD in 1995 si a provenit din 24 de tari.

 

Acest import includea melci vii, proaspeti, inghetati sau deja preparati.

 

Cresterea melcilor pentru export

Exportatorii majori de carne de melc sunt Franta, Indonezia, Grecia si China.

Exportul SUA a constat in melci vii, inghetati cu o valoare de 55.000 USD catre 13 tari, in special Japonia, Olanda si Marea Britanie.

 

Informatiile de mai sus ne furnizeaza imaginea generala despre cresterea melcilor comestibili terestri.

Marea diferenţă calitativă între melcul născut şi crescut într-o crescătorie controlată în comparaţie cu melcii culesi din natură este că la culegere primul este de vârstă şi dimensiuni omogene şi mai ales este purgal, asigurând în felul acesta maxima igienă a produsului ce va fi consumat.

 

Melcii culeşi din natură nu au fost lăsaţi să se cureţe şi calitatea cărnii se resimte adesea în privinţa gustului prea puţin armonios datorită folosirii de ierburi amare sau chiar otrăvitoare.

 

Posibilitatea economică de cresterea melcilor în ciclul biologic complet, de la naştere până la îngraşarea finală în natură, pe un teren liber, se numeşte "metoda italiană de crestere a melcilor " cu utilizarea aproape integrală a alimentelor vegetale cu cost redus.

 

In mod contrar metodele de creştere în mediul închis (sere, hambare, ctc.) tipice ţărilor reci cu utilizarea de alimentaţie constantă pe bază de făinuri concentrate au confirmat creşterea evidentă a limitelor unei producţii prea costisitoare, dificil de gestionat şi în anumite cazuri de neconsiliat.

 

O piaţă naţională şi mondială a melcului culinar care este în continuă creştere şi cu o tot mai limitată disponibilitate a produsului provenit din natură.

 

Culegerea din natură a melcilor a fost o activitate economică pentru multe ţări cu o economie săracă , fie cele din estul Europei, fie ale Orientului Mijlociu şi ale ţărilor Mediteraneene Africane.

 

O creştere a pieţei melcilor a fost dată şi de sporirea iniţiativelor industriale pentru pregătirea şi distribuirea melcului "gata deja pentru gastronomie".

 

Ţinând cont de indicaţiile expuse este, deci clar, că tot mai des în viitor, numai crescătoriade melci în ciclu biologic complet, va putea garanta consumatorului şi gastronomiei produsul numit " melc comestibil ".

Va trebui deci să se găsească o disponibilitate nu numai de sezon, ca într-o vreme, ci continuu în timpul anului, pentru a putea da certitudini industriei de prelucrare a carnii de melc.